vieti paralele

se scoate o bucata de lumina, acum putin colorata si niste punctelete prind miscare, din nou plictisite dar saltarete. isi fac constiincios treaba, nu se abat deloc de la drum. si nici nu se priveste in alta parte. mai grav, nu se priveste inapoi fara a intoarce capul. totul e cufundat in ratiune, dar din aceea dobitoaca. nu exista asa ceva. stiu ca atunci cand a fost, am fost si eu. stiu sigur ca eu eram atunci mai bun decat acum, caci tocmai asta mi-a marcat prezentul si imi tot pune piedica. dar mai bine incet.
reapar scenariile multiple, permanente, meditare. se incheaga in retele, apar pivotii, din cand in cand cate unul, durandu-l piciorul, mai merge sa bea o cafea. am noroc si cu cei care merg sa fumeze o tigara, dar raman "caii" care la fel, tot inainte, indeobste fumati si ei. o caruta cu un cal are doua ruzi (ce simplu e asa, sunt si paralele, neprimejdioase), o caruta cu doi cai nu mai are decat o singura ruda (deja se complica situatia). caruta cu mai multi cai cred ca are ruda in zig zag, sculptata si indoita, mereu certata, criticata si la fel apatica. carutasul mizantrop convins, cu drumuri covarsite, incurcate, intunecate.