prolix

saptamana ciudata, mi-a placut ca m-am purtat natural, cat mai adevarat, cat mai aproape de mine (asta includea una din revelatiile din saptamanile trecute)
m-am certat cu multa lume, insa doar din intentia de a-mi exprima si oarecum impune punctul de vedere, asta din e foarte bine, nu trebuie considerata nicio repercursiune. altii de ce nu au 7 ani de acasa? cel mai bun proiect (daca tot era nevoie de proiecte la acel curs bizar de idei de proiecte) intiat ar fi tiparirea si distribuirea codului bunelor maniere. chiar ar avea "impact", ce urasc cuvantul asta!
mi-am dat seama ca urasc foarte mult oamenii care vorbesc mult. alut, ce faci? am fost sa imi rezerv biletul de avion, ma duc la concursul de vorbit/vomit mult sper ca o sa castig. daaa!, sigur castig ca am citit undeva ca oamenii ca mine au succes cand vorbesc si e bine sa merg sa fac tot ce vreau mai ales cand sunt mai multi oamenii pe langa mine pentru ca nu cumva sa vorbeasca si ei si apoi eu sa trebuiasca sa tac putin dar si daca trebuie sa tac putin ii tai dupaia aceea brusc prin interventia mea cu o tonalitate superioara ca oricum nu imi pasa ce cred ca eu stiu sa vorbesc ca sunt smecher si imi place mult si sa intervin peste altii cand vorbesc ca stiu c asunt putin nesimtit dar oricum nu ma intereseaza ca eu stiu de la mama....
credeam ca nonvaloarea predominanta e aroganta, dar acum cred ca egoismul o depaseste, egoism peste tot, in casa, pe strada, in crasma, in facultate, in pseudoprieteni, in parinti, in conducere, egoism in antreprenori, egoism, in aerul nerespirat, egoism intr-o fotografie, egoism intr-o privire.....
nu prea exista prieteni, sau cel putin eu nu ii am sau inca nu i-am cunoscut, sunt convins ca mi-am gresit epoca, locul nu neaparat, insa timpul cu siguranta! as fi vrut sa ma nasc in urma cu cel putin 80 ani, asa, sa mor cam prin 1990. exact cand m-a nascut. ar fi fost o viata ideala, categoric. fara calculator, fara telefon mobil, fara limba engleza, fara autoturisme, cu alta muzica, fara egoism probabil. sau da. probabil aceasta a fost viata mea anterioara, in care m-am simtit prea bine si acum imi vine greu sa ma adaptez. oara cat am trait in acea viata? cum, unde?

alb-negru

ce bogatie ca exista ceva alb-negru. nu datorita unor clipe de deprimare, ci din contra, dintr-un elan vitalist izvorand din lacunarul soare de azi. ceva alb-negru e mult mai colorat decat orice altceva colorat, aparent. de la alb-negru poti sa pleci spre orice culoare, poti sa presupui orice culoare, mai mult sau mai putin vie, mai mult sau mai putin adevarata. alb-negru e superior coloritului.
este nevoie de acorduri in limba romana. acordul soarelui cu luna. acordul gandului meu cu al tau.

Departe de mine, tine, tu

Atunci, eu care eram altul
uram pe altul,
uram vocea lui altul
cand privea(m)
incercam sa ma ascund dupa altul
acel care toti
cate putin din fiecare altcineva
ceilalti
intalnit candva
cunoscut si necunoscut
candva
la o piesa de teatru,
vazuta pe unul din malurile tale
centrale

Traiasca, traiasca

Traiasca, traiasca....Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca
Traiasca, traiasca....Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca
.
.
.
Nu existaaaa, pamant secuiesc!!!
Nu existaaaa, pamant secuiesc!!!
.

Nu puteam sa nu scriu asta, e prea important si m-a impresionat prea mult aseara la spectacolul organizat de societatea culturala Vatra
.
Limba romana..patria mea
tot aseara am constatat ca de fapt Romania se afla intr-o criza de identitate mai mare decat a mea. din aceasta cauza apele sunt limpezi, ungurii profita de slabiciunea asta si incearca sa se salveze de la inec sprijinindu-se tocmai de umerii nostri. chiar daca inoata in aceasi apa, romanii simt apa mai rece si amortesc.
Din inima Ardealului va spun
Dragi frati ca sunt nebun
In spatiul meu nascut, iubit
O alta limba trebuie sa-nghit.

vieti paralele

se scoate o bucata de lumina, acum putin colorata si niste punctelete prind miscare, din nou plictisite dar saltarete. isi fac constiincios treaba, nu se abat deloc de la drum. si nici nu se priveste in alta parte. mai grav, nu se priveste inapoi fara a intoarce capul. totul e cufundat in ratiune, dar din aceea dobitoaca. nu exista asa ceva. stiu ca atunci cand a fost, am fost si eu. stiu sigur ca eu eram atunci mai bun decat acum, caci tocmai asta mi-a marcat prezentul si imi tot pune piedica. dar mai bine incet.
reapar scenariile multiple, permanente, meditare. se incheaga in retele, apar pivotii, din cand in cand cate unul, durandu-l piciorul, mai merge sa bea o cafea. am noroc si cu cei care merg sa fumeze o tigara, dar raman "caii" care la fel, tot inainte, indeobste fumati si ei. o caruta cu un cal are doua ruzi (ce simplu e asa, sunt si paralele, neprimejdioase), o caruta cu doi cai nu mai are decat o singura ruda (deja se complica situatia). caruta cu mai multi cai cred ca are ruda in zig zag, sculptata si indoita, mereu certata, criticata si la fel apatica. carutasul mizantrop convins, cu drumuri covarsite, incurcate, intunecate.

nu mai zic nimic

criza de identitate e pe sfarsite.
s-au intamplat multe in ultimele zile dar nu am chef sa le scriu acum.
aseara am reusit sa concep in 74 un eseu de vreo 10 pagini despre mine insumi. am inclus si ultimele (semi)revelatiile.
de maine incep o noua viata. revin la vechile principii, ideologii, idealuri.
nu mai am niciun regret. nu mai planific nimic, las totul sa curga de la sine.
multa experimentare. experimente mai multe decat intr-un an intreg.
manifest un dispret total fata de cunoasterea teroretica fundamentate exclusiv pe ratiune, pot sa afirm ca nu exista adevaruri ontologice. daca chiar exista, sunt extrem de eclipsate si sutinute in momentele "crizelor de timp" create de o neconcordanta cu epoca.