Mugurel

Mugurel, ca de obicei, se plimba pe strada. Contura TRASEUL zilnic dintre casa si scoala chiar daca nu trebuia sa ajunga la niciuna dintre acestea. La un moment dat, o zareste pe doamna invatatoare apropiindu-se de el.
- Buna ziua.
- Salut, Mugurel. Ce faci?
- Ma plimb, doamna invatatoare. Vreau sa ma obisnuiesc cu TRASEUL asta caci nu vreau sa il schimb.
- De ce, Mugurel?
- Stiti, domana invatatoare, eu nu vreau sa cresc, eu nu vreau sa fiu mare. Nu pot sa spun de unde, dar stiu ca e rau sa fii mare. Si greu. Imi place viata de acum. M-am obisnuit cu ea si nu vreau sa o schimb. Nici nu cred ca as suporta sa o schimb. Rutina vietii puerile nu se compara cu cea a oamenilor mari. Ma trezesc dimineata la sapte, merg la scoala, apoi merg cu bicicleta, apoi tururile din jurul blocurilor, cazaturile, apoi la Radu acasa, bicicleta sus pe scari pana la etajul 3, ne jucam, coboram amandoi, ne dam cu bicicleta, doar noi doi existam in tot universul, mi-e atat de indiferenta orice alta preocupare incat sunt convins ca m-as imbolnavi psihic la schimbarea programului. Eu vad doar ce vreau, ce imi trebuie si ce ma intereseaza. Nu am timp sa gandesc si...
-Bine, Mugurel, am inteles. Imi place mult pozitia ta si iti sustin ideile. Cred ca ma regasesc in ele. Din pacate asa ceva nu este posibil, timpul va trece si totul se va schimba. Timpul insusi iti va profana lucrurile si imaginilea acestea dragi. Iti vor ramane doar niste amintiri inocente care iti vor sublima temporar mintea peste cativa ani. Te sfatuiesc sa continui asa, dar ai grija la impact...
- Ce impact? intrerupse Mugurel. Da-te naibii cu impactul tau. Voi astia marii care aveti cativa ani in spinare si niste experiente sobre si incolore credeti ca stiti totul, ca acum v-ati maturizat depasind o etapa absolut neceara in TRASEUL vostru incalcit si prapastios. Si nu regretati deloc asta, din contra ca amuzati pe seama trecutei ignorante infantile....

impersonale

ma uit ciudat si vreau si nu se intampla nimic. trei secunde pot fi o ora. pot fi o viata. intreaga. chiar fara sa respiri. dar repetarea ei stinge puterea de amplificare, de aici nici un regret. indiferent de moment, de situatie. chiar daca a fost mai tarziu nu inseamna ca am pierdut ceva. era acelasi lucru. doar ca acum nu mai era la fel de puternic, profund, tainic.
La rasu pana la urechi.
nu mai vreau luciditate.
vreau boema.
incerc sa inchid sfera. nu vreau sa mai stiu nimic de mine. vreau sa mai stiu ce am facut doar in ultimele 3 secunde. in rest nimic. nicio amintire. cine sunt, cum ma cheama, pe cine (nu) iubesc. nimic. imi place.
azi nu vreau nimic, nu vreau sa citesc, nu vreau sa gandesc, nu vreau sa scriu, nu vreau sa vad, nu vreau sa ma plimb.
impersonal - personal; personal-impersonal.
ma oftic. caut metode si nu le gasesc. ii invidiez pe altii. nu sunt nici macar un nimeni.

3 zile

pe cand mi-am facut si eu blog, constat ca au trecut 3 zile de cand nu am intrat pe net. Da oricum a fost bine, si zbuciumat. 3 zile consecutive, 3 zile la fel, noi. deci pot sa zic ca m-am nasuct vineri, nu pot sa zic de ce, dar am simtit ca e primavara afara si ca si eu atunci m-am nascut. da cred ca stiu si de ce.

si io pe blog, cu bloc, la blog

Azi am simiti ca e prima zi din viata mea, so am decis sa fac blog sa nu uit azi.